De cinci ani împreună

Posted: April 11, 2017 in Uncategorized

12 aprilie 2012…ziua în care viaţa mi-a dovedit că magia există, ziua în care mi s-a îndeplinit un vis pe care îl aveam de aproape patru ani. 

Cum s-a întâmplat? 

  Ei bine, totul a început într-o zi din aprilie, vremea de afară era cam mohorâtă şi stăteam plictisită în casă, căutând pe un site de socializare diferite pagini legate de acest sport şi bineînţeles, filmuleţe. Căutând, am dat peste o persoană care se pare că era din acelaşi oraş şi practica acest sport. Am început să vorbim pe acest subiect, în speranţa că poate voi ajunge să văd măcar o demonstraţie, nu mă gândeam vreodată că voi ajunge să fac parte din grup. În timp ce povesteam, eu fericită fiind că în sfârşit am găsit o persoană cu aceeaşi pasiune, mi-a spus că dacă sunt interesată, pot veni la sală să privesc un antrenament. În acel moment am simţit cum cântau îngerii şi simţeam că plutesc, deşi mă gândeam că poate locul meu nu e acolo deşi merita să încerc. Zis şi făcut!  După câteva zile, ne-am întâlnit şi am mers spre sală. Şi acum îmi aduc aminte cum am ajuns la scările metalice şi din sala care avea uşa larg deschisă, se auzea un ritm cântat la unul din instrumentele muzicale. Inima mea a luat-o razna, am început să tremur, dar în acelaşi timp eram nerăbdătoare să ajung în sală. 

  Am păşit cu emoţii mari în sală şi m-am aşezat pe bancă, încercând să evit privirile ațintite asupra mea, mă gândeam că poate nu sunt potrivită grupului, dar desigur că mi s-a dovedit contrariul. Mi-am făcut prieteni deşi eu nu făceam parte din grup. După puţin timp, antrenamentul începuse cu un dans de origine africană, maculele. Mă uitam puţin uimită deoarece nu ştiam despre ce era vorba, dar ritmul muzicii combinat cu mişcările lejere şi pline de energie m-au prins în mrejele ei. Nu pierdusem niciun moment, era fix grupul de care aveam nevoie, persoane minunate şi fericite, mereu cu zâmbetul pe buze şi unit, locul şi grupul în care statutul nu contează, toţi sunt la fel.
   La finalul antrenamentului, toţi s-au adunat pe mijlocul sălii şi au format un cerc, instrumentele muzicale fiind cele care erau la bază. Nu ştiam ce se întâmplă până în momentul în care instrumentele, prin sunetele lor au umplut sala de energie. Eu nu vedeam atât de bine ce se întâmplă, am crezut că muzica se aude la o boxă, aşa că m-am ridicat de pe bancă şi mare mi-a fost uimirea când am văzut că de fapt muzica e live. Mai aveam puţin şi urcam pe saltele lângă membrii grupului, eram foarte curioasă de ceea ce se întâmplă, dar am spus să aştept până voi ajunge data viitoare, ştiam deja ce vreau, nu mai era cale de întoarcere. Cum să nu vrei să faci parte dintr-un asemenea grup, dacă toţi membrii, indiferent că e începător, avansat sau profesor, te primesc cu căldură şi zâmbete pe buze?  Nu pot uita şi nici nu cred că voi uita vreodată cuvintele domnului profesor, pe care le-a spus tuturor în momentul în care am fost să mă prezint.  “Priviţi aici o fată care vrea să devină cea mai mare luptătoare din lume! ”

   În acel moment mă chinuiam să îmi ţin lacrimile sub control, eram în culmea fericirii. 

  Următorul antrenament, primul fiind a fost cel care mi-a intrat în sânge, deja eram dependentă (încă sunt). 

 De ce acest sport? 

 Cred că v-aţi dat seama că e vorba despre CAPOEIRA, singura artă marțială acompaniată de muzică, dans şi elemente acrobatice, singurul sport potrivit pentru mine, singurul care mă atrăgea. 
  La scurt timp, a urmat un eveniment mare şi foarte important pentru grup, festivalul. Îi vedeam pe toţi că erau nerăbdători, spuneau că în sfârşit a venit, deşi eu nu prea înţelegeam această nerăbdare a lor. Intrasem în sala mare, care se pare că adăpostea şi alte persoane pe care nu le cunoşteam, din alte oraşe dar totuşi cu aceeaşi pasiune. Erau membrii celorlalte grupuri din ţară plus invitaţi din alte ţări, care ne-au învăţat câte puţin din repertoriul, mişcările şi istoria capoeirei. Abia în acel moment am înţeles de ce acel festival era atât de aşteptat. 

   Era ziua de 2 iunie 2012, ziua în care am împlinit vârsta de 18 ani, eram majoră şi ca să vezi, am fost botezată şi mi-am primit primul grad în acea zi. Nu pot spune că a existat un cadou mai frumos ca în acea zi, mai ales că seara a fost petrecerea, unde cu toţii mi-au urat “La mulţi ani” , mi-am făcut mulţi prieteni şi am dansat cu toţii. Prima aniversare petrecută lângă cei din grup dar nu şi ultima. 

  Anii au trecut, am avansat şi nu regret absolut nimic. Am participat la multe demonstraţii, fapt ce m-a făcut să am încredere în mine, să scap de frica de a apărea în public.

  Acest grup oferă foarte multe, pe lângă voie bună, energie, ocazia de a învăţa să te aperi şi să cânţi la instrumente specifice. Pentru fete în special, am avut şi încă am ocazia să învăţ dansuri specifice, pe care nu le-am mai exersat până să ajung în acest grup. 

  De aproape un an de zile, fac parte din echipa acestui grup. Mi s-a oferit şansa de a lucra cu copilaşii şi să le împărtășesc din pasiunea mea, fapt la care nu m-am gândit vreodată, dar uneori apar persoane care îţi schimbă radical viaţa, îţi oferă ce nu îţi poţi imagina şi te ajută să îţi construieşti un viitor, persoane pentru care port cel mai mare respect chiar dacă uneori nu arăt asta. 

  Ce pot spune?  Acest grup este a doua familie, este trecut, prezent şi viitor, este hrană pentru sufletul meu, mereu plec din sală cu inima încărcată de energie pozitivă şi cu multe lucruri noi învăţate. 
   De cinci ani suntem împreună şi mai urmează, nu scăpaţi de mine nici dacă aţi vrea! 

  Grupul Capoeira Brasil România ( Iași)  este grupul în care m-am născut şi în care voi muri! Vă mulţumesc pentru toate momentele de până acum şi cele care vor urma. AXE!!! 
  

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s