De cinci ani împreună

Posted: April 11, 2017 in Uncategorized

12 aprilie 2012…ziua în care viaţa mi-a dovedit că magia există, ziua în care mi s-a îndeplinit un vis pe care îl aveam de aproape patru ani. 

Cum s-a întâmplat? 

  Ei bine, totul a început într-o zi din aprilie, vremea de afară era cam mohorâtă şi stăteam plictisită în casă, căutând pe un site de socializare diferite pagini legate de acest sport şi bineînţeles, filmuleţe. Căutând, am dat peste o persoană care se pare că era din acelaşi oraş şi practica acest sport. Am început să vorbim pe acest subiect, în speranţa că poate voi ajunge să văd măcar o demonstraţie, nu mă gândeam vreodată că voi ajunge să fac parte din grup. În timp ce povesteam, eu fericită fiind că în sfârşit am găsit o persoană cu aceeaşi pasiune, mi-a spus că dacă sunt interesată, pot veni la sală să privesc un antrenament. În acel moment am simţit cum cântau îngerii şi simţeam că plutesc, deşi mă gândeam că poate locul meu nu e acolo deşi merita să încerc. Zis şi făcut!  După câteva zile, ne-am întâlnit şi am mers spre sală. Şi acum îmi aduc aminte cum am ajuns la scările metalice şi din sala care avea uşa larg deschisă, se auzea un ritm cântat la unul din instrumentele muzicale. Inima mea a luat-o razna, am început să tremur, dar în acelaşi timp eram nerăbdătoare să ajung în sală. 

  Am păşit cu emoţii mari în sală şi m-am aşezat pe bancă, încercând să evit privirile ațintite asupra mea, mă gândeam că poate nu sunt potrivită grupului, dar desigur că mi s-a dovedit contrariul. Mi-am făcut prieteni deşi eu nu făceam parte din grup. După puţin timp, antrenamentul începuse cu un dans de origine africană, maculele. Mă uitam puţin uimită deoarece nu ştiam despre ce era vorba, dar ritmul muzicii combinat cu mişcările lejere şi pline de energie m-au prins în mrejele ei. Nu pierdusem niciun moment, era fix grupul de care aveam nevoie, persoane minunate şi fericite, mereu cu zâmbetul pe buze şi unit, locul şi grupul în care statutul nu contează, toţi sunt la fel.
   La finalul antrenamentului, toţi s-au adunat pe mijlocul sălii şi au format un cerc, instrumentele muzicale fiind cele care erau la bază. Nu ştiam ce se întâmplă până în momentul în care instrumentele, prin sunetele lor au umplut sala de energie. Eu nu vedeam atât de bine ce se întâmplă, am crezut că muzica se aude la o boxă, aşa că m-am ridicat de pe bancă şi mare mi-a fost uimirea când am văzut că de fapt muzica e live. Mai aveam puţin şi urcam pe saltele lângă membrii grupului, eram foarte curioasă de ceea ce se întâmplă, dar am spus să aştept până voi ajunge data viitoare, ştiam deja ce vreau, nu mai era cale de întoarcere. Cum să nu vrei să faci parte dintr-un asemenea grup, dacă toţi membrii, indiferent că e începător, avansat sau profesor, te primesc cu căldură şi zâmbete pe buze?  Nu pot uita şi nici nu cred că voi uita vreodată cuvintele domnului profesor, pe care le-a spus tuturor în momentul în care am fost să mă prezint.  “Priviţi aici o fată care vrea să devină cea mai mare luptătoare din lume! ”

   În acel moment mă chinuiam să îmi ţin lacrimile sub control, eram în culmea fericirii. 

  Următorul antrenament, primul fiind a fost cel care mi-a intrat în sânge, deja eram dependentă (încă sunt). 

 De ce acest sport? 

 Cred că v-aţi dat seama că e vorba despre CAPOEIRA, singura artă marțială acompaniată de muzică, dans şi elemente acrobatice, singurul sport potrivit pentru mine, singurul care mă atrăgea. 
  La scurt timp, a urmat un eveniment mare şi foarte important pentru grup, festivalul. Îi vedeam pe toţi că erau nerăbdători, spuneau că în sfârşit a venit, deşi eu nu prea înţelegeam această nerăbdare a lor. Intrasem în sala mare, care se pare că adăpostea şi alte persoane pe care nu le cunoşteam, din alte oraşe dar totuşi cu aceeaşi pasiune. Erau membrii celorlalte grupuri din ţară plus invitaţi din alte ţări, care ne-au învăţat câte puţin din repertoriul, mişcările şi istoria capoeirei. Abia în acel moment am înţeles de ce acel festival era atât de aşteptat. 

   Era ziua de 2 iunie 2012, ziua în care am împlinit vârsta de 18 ani, eram majoră şi ca să vezi, am fost botezată şi mi-am primit primul grad în acea zi. Nu pot spune că a existat un cadou mai frumos ca în acea zi, mai ales că seara a fost petrecerea, unde cu toţii mi-au urat “La mulţi ani” , mi-am făcut mulţi prieteni şi am dansat cu toţii. Prima aniversare petrecută lângă cei din grup dar nu şi ultima. 

  Anii au trecut, am avansat şi nu regret absolut nimic. Am participat la multe demonstraţii, fapt ce m-a făcut să am încredere în mine, să scap de frica de a apărea în public.

  Acest grup oferă foarte multe, pe lângă voie bună, energie, ocazia de a învăţa să te aperi şi să cânţi la instrumente specifice. Pentru fete în special, am avut şi încă am ocazia să învăţ dansuri specifice, pe care nu le-am mai exersat până să ajung în acest grup. 

  De aproape un an de zile, fac parte din echipa acestui grup. Mi s-a oferit şansa de a lucra cu copilaşii şi să le împărtășesc din pasiunea mea, fapt la care nu m-am gândit vreodată, dar uneori apar persoane care îţi schimbă radical viaţa, îţi oferă ce nu îţi poţi imagina şi te ajută să îţi construieşti un viitor, persoane pentru care port cel mai mare respect chiar dacă uneori nu arăt asta. 

  Ce pot spune?  Acest grup este a doua familie, este trecut, prezent şi viitor, este hrană pentru sufletul meu, mereu plec din sală cu inima încărcată de energie pozitivă şi cu multe lucruri noi învăţate. 
   De cinci ani suntem împreună şi mai urmează, nu scăpaţi de mine nici dacă aţi vrea! 

  Grupul Capoeira Brasil România ( Iași)  este grupul în care m-am născut şi în care voi muri! Vă mulţumesc pentru toate momentele de până acum şi cele care vor urma. AXE!!! 
  

Absență

Posted: March 9, 2017 in Viaţa
Tags: , , , , , , ,

885719_873359536064195_6958799255024466291_o

Orice persoană a avut parte de momente grele până acum, momente de care nu îşi doreşte să îşi aducă aminte, momente pe care ar vrea să le uite,clipe prin care au fost nevoite să suporte acea durere generată, clipe în care au spus GATA! NU MAI SUPORT!

Cunoaşteţi persoane de genul sau poate…propria persoană?  Vă întrebaţi mereu ” De ce? De ce eu? De ce mie?” Ei bine, un lucru e cert…viaţa ne învaţă. După cum tot repet, nimic nu e întâmplător în această călătorie numită “viaţă “, totul şi toţi cei care apar şi pleacă din viaţa noastră, apar sau au apărut cu un scop, scop pe care doar noi îl ştim şi de care trebuie să ţinem cont. De ce?  Ei bine, aceste momente grele, momente de teroare dacă le pot spune câtorva, ne-au format ca persoane, ne-au întărit caracterul…orgoliul şi sufletul nu ne trebuie călcate în picioare de oricine ne apare în cale şi pretinde a fi mai tare de caracter sau că le ştie pe toate. Nimeni nu le ştie, doar tu, acea persoană care a fost părtaşă unui asemenea moment, doar tu ştii cât ai suferit şi poate încă o mai faci fără să vrei…aceste momente nu se uită, fac parte din trecutul nostru, din persoana de astăzi! Să nu ajungi să te compari cu alte persoane care poate ţi se par superioare din diferite aspecte, nu ai motive!  Tu deţii înăuntrul tău ceva mult mai puternic decât ar putea arată ele pe dinafară!

Există persoane care ar face aproape orice numai să fie lângă tine în orice moment şi tu la fel, deoarece un timp a fost totul roz ,fluturaşi şi inimioare, dulcegării şi zâmbete, toate sincere…până în momentul în care să vă cunoaşteţi defectele. Tu  le accepţi pe ale sale, dar acea persoană…hmmm, nu prea. Dar ştiţi ce?  Nu sunt defecte, sunt doar nişte manifestări mai ciudățele, manifestări prin care te descarci pentru că la un moment dat oricine oricum o face în felul său. Crede că te poate schimba şi începe să îţi explice pe un ton blând că orice se poate schimba dacă îţi păstrezi calmul, dar totuşi până când să fii calm?  Începe să îţi povestească unele clipe grele din viaţa sa şi cum a reuşit să reziste dar tu începi să zâmbeşti, ceea ce îţi povesteşte e nimic pe lângă momentele trăite de tine.  Poate totul se rezolvă în momentul în care te calmezi, dar nu crezi că te simţi mai bine când plângi şi ţipi ? Cu siguranţă într-un loc mai retras, un loc în care să fii numai tu cu tine , unde nimeni nu te judecă şi nu încearcă să te sfătuiască în legătură cu ce ar trebui să faci în acele momente. Plângi dacă trebuie şi te face să te simţi mai bine, ţipă dacă asta simţi că trebuie să faci, pentru că odată cu ele pleacă şi acea senzaţie de greutate insuportabilă din piept.

Vei auzi din gura unor persoane că aceste manifestări ale tale le fac rău, că le transmiţi din starea ta şi cel mai bine e să păstraţi distanţa pentru un timp. Ha, eu cred că oricine are această parere nu este o persoană destul de puternică, mereu se lasă pradă negativismului şi nu încearcă să îi ţină piept.

Acum, dacă prezenţa voastră le face rău, atunci absenţa le va face mai bine?

Fire

Posted: January 20, 2017 in Uncategorized


The sun is burning my body

It hurts me, I need somebody

Someone to save me from this fire

I want some blood,it’s my powerful desire. 
I don’t want to take the people’s mortality

A part of me looks like them

I would not be able to forgive myself then!

I am cursed to live for eternity!
All I want is to be again like people

To live,to suffer,to get old.

Maybe I am faster, but I’m sick of this battle

I am a vampire 

My heart is not so cold

But, the sun,for me,is the only deadly fire.

Me…

Posted: January 20, 2017 in Uncategorized


The moon is up,on the dark sky

All I really want, is to fly

Through the little and sparkle stars

I have to let my wings to takes me on the Mars. 
My wings… it feels like a powerful heat

Who takes me above, I have to sit 

On a kind and little lightning

To show everyone,nothing can be so frightening

For me…
The moon is up,on the dark sky,

I am so lonely,but, I don’t cry!

I am to powerful and I will be,

No one can see that,

But,they will see!

Știi?

Posted: January 20, 2017 in Uncategorized

​Ştii cumva cât mister şi frumuseţe poţi ascunde?

Gândurile tale pot fi printre cele mai profunde

Magia şi încrederea mereu îţi vor răspunde

Pentru că oricând, oricine poate fi oriunde.

Se spune că fiecare din noi îşi are jumătatea acolo undeva şi mai devreme sau mai târziu se vor regăsi…dar dacă ne-am născut pentru a fi singuri?Poate doar ne amăgim ,poate noi înşine suntem un întreg, poate nu există acest concept şi anume că noi suntem o jumătate şi cealaltă persoană e cealaltă jumătate. Deşi nimeni nu ştie adevărul ,nimeni nu stăpâneşte tainele lumii, decât Creatorul şi totuşi, de ce e atât mister în această lume?

Noi suntem doar nişte suflete rătăcite,mereu în căutare de ceva nou. Curiozitatea ne macină mereu , chiar şi în vis . Oricât de mult am vrea să nu ne lăsăm atraşi de puterea ei,curiozitatea mereu găseşte ceva “atractiv”… face parte din fiinţa umană ,nu ne putem opune.

Eu mereu sunt în căutare de nou, mă plictisesc repede ,nu suport să fiu ca ceilalţi, vreau să fiu mai deosebită în alte privinţe, nu neapărat fizic,dar,nu ştiu dacă aţi simţit vreodată că sunteţi mai deosebiţi,mai speciali decât unele persoane care trăiesc în fiecare zi pe lângă voi şi se hrănesc cu ură şi invidie.Frumuseţea exterioară e trecătoare, dar,cea interioară e acolo,pe veci,deşi nimeni nu o observă. Toţi te etichetează ,după aparenţe, judecă fără să cunoască persoana. Ştiţi vorba aia,că o vorbă doare mai tare decât dacă te-ar pocni cineva în faţă. O vânătaie se vindecă cu trecerea timpului, dar,durerea provocată de o vorbă aruncată la nervi, e veşnică,te urmăreşte până la sfârşitul zilelor şi te schimbă psihic în primul rând.

Mă numesc Jane, am 21 de ani…sunt o fire rebelă,îndrăzneaţă, nu prea îmi pasă ce spun ceilalţi, dar,(mereu există un dar), eu,de fapt sunt fata retrasă ,puţini prieteni dar buni, naivă cât se poate şi, cel mai mare defect al meu…văd mereu ceea ce e mai bun într-o persoană,ca mai târziu să îi văd adevărata faţă, să îi descopăr şi defectele, fapt ce mă distruge psihic şi îşi lasă amprenta asupra fizicului meu…dar,ştiţi cum se spune Ce nu te omoară, te face mai puternic. Mai puternic împotriva laşilor, cretinilor, împotriva celor care se lasă controlaţi de gura lumii. Ei încă nu realizează că au un cap pe umeri,trebuie să analizeze cu propriul creier, dar nu,se lasă influenţaţi de ceea ce spun ceilalţi, crezând că e cel mai bine. Dar,nu! Cel mai bine e să iei propriile decizii, dar după ce ai analizat cauza. Nu promite când eşti fericit, nu judeca la nervi,gelozie… gândeşte de două ori înainte să spui sau să faci in lucru,oricât de penibil ar fi, au o însemninătate , te defineşte.

Nu trebuie să fim deschişi oricui, riscăm să fim judecaţi mai târziu. Încearcă mai întâi să cunoşti o persoană în totalitate, să îi cunoşti obiceiurile, grupul de prieteni,dacă aveţi chestii în comun e şi mai bine. Cât despre un băiat şi o fată, e mai greu. Prima dată e atracţia fizică, ceea ce stârneşte acei “fluturaşi în stomac “, apoi urmează o privire pătrunzătoare, un zâmbet şi poate un simplu “Bună! “. Dacă ajungi să te întâlneşti cu acea persoană de mai multe ori,întâmplător, zici că vai , e mâna destinului “, cel puţin aşa pare. Poate e mâna destinului în caz de vrea să îţi dea o lecţie, să te înveţe că sunt mai multe tipuri de persoane şi nu trebuie să te încrezi numai în zâmbetul perfect ,părul ciufulit şi corpul bine sculptat. Natura umană e periculoasă. Cu cât profită mai mult, cu cât critică şi cu cât îşi bate joc mai mult de semenii lor,cu atât sunt mai tari,mai populari,mai apreciaţi. De ce? Oare de ce e atât de perversă această natură? Trebuie să fiu tare,să fim tari pentru a învinge toate dificultăţile vieţii, suntem puşi la încercare în orice secundă, chiar şi când dormim.

Mi-a spus mai demult un vechi amic,o vorbă ce mi-a schimbat total viaţa. Roata oricât de pătrată ar fi,se întoarce mereu. Sincer,mi-a schimbat total viaţa. Am stat mult şi am analizat această vorbă, totuşi ,cum ar putea să se întoarcă dacă e pătrată? Apoi am învăţat să privesc mai departe, dincolo de ceea ce vede ochiul uman. Acum ştiu că nu am voie să judec,să înşel,să fur, deoarece ştiu că toate acestea se vor întoarce împotriva mea şi familiei mele. Când cineva îţi cere ajutorul,oferă cât poţi şi cum poţi, dar,ai grijă ,sunt persoane cărora dacă le oferi un deget,îţi iau toată mâna,sunt lacomi şi oricât de mult le-ai da,nu le ajunge.

În legătură cu sufletul pereche,se pare că trebuie să trecem prin prea multe pentru a ajunge la el şi când în sfârşit credem că l-am găsit, ni se spulberă orice vis. Dar,nu trebuie să cedăm, trebuie să avem încredere în propriile forţe că putem trece peste toate, dar doar dacă avem răbdare.

Spiritul Crăciunului

Posted: December 23, 2015 in Magie
Tags: , , , , ,

image

  Spiritul Crăciunului …nu am o definiție specifică pentru a explica acest fenomen prin cuvinte,știu doar că sentimentele probabil vorbesc pentru noi când e vorba de această mare sărbătoare, așteptată de o întreaga mare de oameni.
     Există sau nu acest spirit?
   Pentru unele persoane, această sărbătoare poate fi un adevărat chin. Da,am întâlnit asemenea persoane și totuși mi-e greu să îi cred. Poate nu au invitați la masa de Crăciun, poate nu sunt în relații atât de bune cu membrii familiei sau poate sunt plecați peste hotare,dar,asta nu înseamnă că trebuie să respingă sau să dorească să uite sărbătoarea care le-a făcut copilăria mai frumoasă. Spiritul Crăciunului poate fi simțit chiar de la primul clinchet al unui clopoțel sau un simplu zâmbet oferit de o persoană străină. De ce? Că totuși, dacă o persoană străină îți zâmbește, poate fi considerat ceva straniu, dar,în pragul sărbătorilor de iarnă, e ceva frumos și bine primit,îți poate face ziua mai frumoasă.

image

Din cauza faptului că acest an este fără zăpadă, cel puțin de sărbători, oamenii decid să lase bucuria și entuziasmul deoparte. Da,poate au dreptate,dar, totuși cel mai bine ar fi să se concentreze pe faptul că totuși e o sărbătoare petrecută cu familia,în casă, unde zăpada este de nepătruns.
   Unii decid să lase acest spirit să moară, să dispară. De ce? De ce să faceți asta? Când erați copii,mai conta dacă era sau nu zăpadă afară?  Tot ce conta erau cadourile,bradul împodobit, momentul magic în care așezați steaua în vârful pomului, aroma cozonacilor proaspăt scoși din cuptor de către bunici, plus bucuria de a vedea rudele de peste hotare.
     Pentru persoanele singure! Dacă sunteți “solo” de sărbători, nu e nicio tragedie. Poate simțiți nevoia să aveți pe cineva aproape, să vă plimbați ținându-vă de mână sau să savurați o ciocolată caldă în fața șemineului, dar,totuşi de ce să vă stricați dispoziţia din această cauză?  E o ocazie perfectă să ieși în club cu prietenii,să cunoști persoane noi. Nu ai de unde ști de unde se ivește minunea!  😉
   Acest spirit trebuie să fie prezent în orice și oricine pentru a nu muri. Dacă îl lăsați să moară, sărbătorile viitoare vor ajunge să fie simțite asemeni unor simple week-enduri. Dați un exemplu bun copiilor voștri pentru a nu ajunge să vorbească de Crăciun ca și de o simplă sărbătoare.
    Nu uitați, acest spirit,această magie este prezentă peste tot  și orice fapt auzit sau făcut din inimă, menține Crăciunul tânăr și veșnic!  Fiți binecuvântați! 🎅🎄